Lumina întunericului


Între lumini de stradă,
Peste norii înfumurați
De parfumuri albe,
Luna cade.
Cade, cade şi iarăşi cade.
Fața-i ridată,
De stres? la cât
A îndurat,
La câte iubiri
Neîmplinite a fost martoră?
Câte lacrimi de durere a alintat?
Poate chiar şi pe a ta.
Ea ne luminează nopțile,
Ea ne ține companie noaptea
Când ne ştergem de rănile zilei,
Ea se învârte-n jurul nostru
Şi nu ne lasă să cădem.
Când în jurul nostru
Se construiesc zidurile
Berlinului ea le zdrobeşte,
Pentru că ea, ea
Cade, cade şi iarăşi cade
Din sufletul meu în inima mea.

Poem Rating:
Click To Rate This Poem!

Continue Rating Poems


Share This Poem